Mintea domina materia
Ultimele retusuri, si am plecat!
Chem liftul. Scoate un sunet ciudat, de fiare.
Si daca e defect? poate patesc ceva. Nu-mi pasa.
Imi inchiei haina si imi incredintez viata liftului.
Cat de obsedati suntem de perfectiune! Vrem totul cat mai sigur, cat mai perfect, creem masinarii carora le incredintam viata, masinarii realizate pe baza unor calcule perfecte, a unei tehnologii perfecte. Vrem totul perfect!
Avem mai multa incredere in masina pe care o conducem decat in partenerul de viata. In aceasta cursa a perfectiunii si a tehnologiei uitam de noi, ne izolam sentimentele undeva adanc ascunse in sufletul nostru, mascam fericirea cu materialul, ignoram spiritualul.
Nu mai avem incredere in cuvantul celui de langa noi, in privirea sau faptele lui.
Tocmai aceasta perfectiune ne omoara; sau doar simplu drum de a o atinge. Vrem masini cat mai perfecte, vrem doar roboti, uitam de sentimente, de incredere si ne exteriorizam intr-o forma jalnica, dominata de interese, intriga, rautate, razbunare, invidie.
So, where is the love?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu